Noi, pământenii suntem în permanență într-o luptă pentru putere. Așa suntem educați de mici. Cum că a deține puterea înseamnă cheia succesului. Facem acest lucru inconștient, aproape la fiecare interacțiune cu cei din jur. Dorim cu orice preț să ne impunem punctul de vedere, să ni se confirme că avem dreptate.
Ca și copii încercăm să captăm atenția adulților atunci când ne simțim neglijați sau nedreptățiți în raport cu alți copii. Apoi creștem, iar ca și adulți dezvoltăm aceste tipare comportamentale, care implică lupta pentru atenție, lupta pentru putere, pentru recunoașterea meritelor noastre. Experiențele neplăcute, care sunt memorate în subconștientul nostru, influențează evaluările noastre în viața de adult. Cei mai mulți dintre copii cresc cu un deficit de iubire pe care o percep de fiecare dată când trebuie să rămână acasă cu o bonă, sau cu o bunică, părinții plecând la serviciu. La acea vârstă copiii percep gestul părinților ca pe un abandon, sau ca o lipsă de iubire. Toate astea se transformă mai târziu într-o dorință de a compensa prin a lua energie de la ceilalți. Ne alimentăm cu energia celor din jur prin dominare la nivel fizic, mental, emoțional.
A lua energie de la altcineva, indiferent că o facem conștient sau nu, înseamnă vampirism energetic.
Pe măsură ce devenim tot mai conștienți, înțelegem că alimentarea noastră cu energie de la ceilalți e pe termen limitat. Pierdem foarte repede această energie și urmează să căutăm noi surse de alimentare. La o analiză și mai profundă înțelegem că această energie nu e nevoie să o căutăm la altcineva, căci ea provine de la o sursă universală, la care avem acces cu toții, cu ușurință.
Vindecarea noastră începe atunci când ne focalizăm atenția pe sentimentele noastre. Ne aliniem cu Sinele nostru și înțelegem că primim energia de care avem nevoie de la Univers. Asta înseamnă afirmarea propriei puteri. Începem să ne restabilim echilibrul după ce încetăm să mai extragem energie de la ceilalți. De îndată ce renunțăm la dorința de control, în viața noastră încep să apară miracolele. Atunci când începem să percepem frumusețea din jurul nostrum, e un semn că energia înaltă circulă în corpul nostru.
Dacă așteapți ca relația cu o persoană apropiată să devină armonioasă, dar continui să lupti pentru putere și energie, vei fi dezamăgit. Asta înseamnă că există un aspect în tine pe care trebuie să-l conștientizezi și să-l corectezi.
Și eu am trecut prin această etapă. Dorința de a controla și schimba destinul unui om ce consideram că greșește mi-a adus multă suferință.
Obsesia mea permanentă de a ști, de a-mi impune punctul de vedere, m-au dus la nopți nedormite, epuizare, oboseală. Cu cât obsesia mea era mai mare, cu atât mai multe motive de supărare găseam pentru acea situație. Știam teoretic că nu procedam corect. Dar nu aveam tăria de a renunța. Practic, era o luptă pentru putere. Fiecare încerca, conștient sau nu, să absoarbă energia celuilalt, prin afirmarea propriului punct de vedere. Dar am ajuns la momentul în care mi-am dat seama că lucrurile au mers prea departe și e timpul să mă opresc. Era timpul să mă odihnesc. Fizic, în primul rând, apoi să-mi odihnesc mintea. Să mă iert pe mine, pentru că mi-am provocat atâta suferință, prin gândurile mele, prin obsesiile mele de a-l schimba pe celalalt.
Și asta am făcut. Mi-am impus să nu mai mă simt ofensată pentru ceea ce făcea acea persoană. Să nu mai sufăr. E adevărat, în prima fază, e ca și cum ai da gunoiul sub preș. El tot există. Dar prin iertare, apoi răbdare, conștientizări, prin dăruire și recunoștință, acea situație nu ne mai afectează în timp. Odată ce nu mai exista în minte ca și ’’potențial’’, dispare posibilitatea ca acel gând să se materializeze. A fost un efort de voință și a fost cea mai mare provocare din viața mea.
Am citit mai demult undeva o frază a lui Einstein, care m-a impresionat teribil: ’’Dacă întorc capul nu sunt sigur că Luna mai este acolo’’.
Asta spune o minte genială despre cum creăm realitatea cu gândurile și intențiile noastre. Așa că am hotărât să acționez așa cum au îndemnat toți marii înțelepți ai lumii: Gândurile voastre crează realitatea.
Am început să fiu mai liniștită, să mă gândesc din ce în ce mai puțin la acea situație, pâna la deloc. Treptat, bineînteles, căci orgoliul mă ispitea permanent. Am început să mă ocup mai mult de mine, să-mi umplu timpul într-un mod creativ, dar care să îmi aducă bucurie.
Asta înseamnă să-ți revendici puterea, să-ți dai seama că ea vine din tine, prin ceea ce gândești și faci și că nu ai nevoie să o extragi de la cei din jur.
Toate conflictele din această lume izvorăsc din dorința de a obține energie. Dorința de dominare, de control, lupta pentru putere ascunde sentimentul de frică, vulnerabilitate. Sub masca puterii ascundem slăbiciunile noastre. Ori acest conflict interior, această dorință de a controla ne secătuiește de energie. Încercăm să-l schimbăm pe cel de lângă noi, dar nu înțelegem că pentru a produce o schimbare în jurul nostru, noi trebuie să ne schimbăm mai întâi. Apoi, prin principiul rezonanței, se vor schimba și cei din jurul nostru. Condiția este ca noi să fim sinceri cu noi: Ceea ce gândim să coincidă cu ceea ce simțim și cu ceea ce facem și spunem. Altfel, totul va fi confuz în jurul nostru și vom avea parte de neplăceri.
Pentru a ieși din acest conflict interior este necesar să ne debarasăm de ego-ul nostru, care înseamnă dorința de a controla. E puțin probabil că vom reuși să determinăm evoluția situației spre ceea ce dorim noi. Dar cu siguranță vom pierde foarte multă energie, timp, în încercarea de a schimba ceva ce cealaltă persoană nu este încă pregătită să schimbe. Iar schimbările apar atunci când noi renunțăm la lupta pentru putere, la dorința de a-l controla pe celălalt.
Puterea vine nu din dominare și agresivitate, ci din Renunțare și Acceptare, din Iubire și Iertare!
Cu drag,
Claudia
